Băncile evită executarea silită a proprietăţilor

Când un debitor nu plăteste timp de trei luni ratele unei case cumpărate pe credit, banca este nevoită să-i scoată la licitaţie locuinţa pentru a-si recupera banii împrumutaţi. Este o practică legală si firească, în acelasi timp.

Dacă, până la jumătatea anului trecut, când executarea rămânea singura soluţie, această procedură era profitabilă pentru finanţatori, acum lucrurile s-au schimbat. Problemele au apărut pentru că s-au „deteriorat" atât cursul de schimb, cât si piaţa imobiliară în ansamblu.

În acest context, proprietăţile au devenit greu de valorificat fără pierderi semnificative. Nicio bancă nu se mai grăbeste acum să scoată o proprietate la licitaţie, din simplul motiv că majoritatea celor care au contractat un credit ipotecar au făcut-o într-un moment de vârf al pieţei. Vânzarea proprietăţii, în această perioadă, nu este o soluţie bună.

Iată un exemplu banal: la sfârsitul lui noiembrie 2007, un apartament de două camere în Titan costa în jur de 95.000 de euro - adică aproximativ 330.000 de lei, preţ calculat la cursul de atunci, de 3,5 lei pentru un euro. Astăzi, acelasi apartament s-ar vinde si cu 65.000 de euro. Calculat în moneda naţională, preţul ajunge la aproximativ 280.000 de lei, iar ieftinirea nu mai este atât de mare.

„Acest argument pică în momentul în care creditul ipotecar este contractat în moneda europeană. Dacă banca ar declansa procedura de executare silită si ar scoate locuinţa la licitaţie, n-ar reusi să-si recupereze nici jumătate din investiţie", afirmă consultanţii Eurometropola. Ca o consecinţă directă, finanţatorii au devenit precauţi în această perioadă si preferă mai degrabă să renegocieze un contract de finanţare decât să riste si să se arunce pe o piaţă ale cărei limite de preţuri ţin mai mult de speculaţii. În prezent nimeni nu stie care este preţul „corect", atâta timp cât vând mai ales cei forţaţi de împrejurări.