Familia Ionescu-Tudorache locuieşte într-un complex nou şi caută vecini să o încălzească la iarnă.

Pereţii blocului B4 -„Mac", din complexul rezidenţial „Rose Garden" de pe şoseaua Colentina, se-nchid precum o cameră frigorifică. Sunt reci, iar cele 15 familii răsfirate pe cele nouă etaje par că se pregătesc de criogenie.

Din 11 blocuri, cu un total de 908 de apartamente, doar 600 sunt cumpărate fie de investitori, fie de proprietari. Iniţial, trebuiau să locuiască două familii într-un bloc, dar nefiind finalizat la timp, au fost mutate într-unul finisat.

O medie ar fi de câte o familie pe etaj. Însă sunt în aşa fel împărţite încât niciuna nu are vecini. Agenţiile imobiliare au cumpărat pachete aici şi au sperat să le vândă apoi chiar la preţ dublu, iar acum au rămas cu ele.

Şi totuşi, faţă de celelalte proiecte rezidenţiale care au îngheţat pe timp de criză, situaţia „Rose Garden" e chiar fericită. Mai puţin partea cu datoria de 50.000 de euro, strânsă din întreţinerile neplătite.

„Avem un bloc numai pentru noi"

„E linişte pe-aici. La început, asta ne omora. Ne ţiuiau urechile. Când vedeam oameni plimbându-se în faţa blocului, coboram la ei, îi întrebam dacă locuiesc în complex, iar dacă da, le luam adresele de e-mail şi numerele de telefon", spune Dana, aşezată pe-un scaun, în balconul de la etajul doi.

„O aud pe vecina de la etajul opt când merge spre lift, pe vecinul de la şase când strănută, pe cel din bucătăria de vizavi când ascultă muzică. Apartamentele goale sunt pe post de difuzor aici", mai spune ea.

Familia Ionescu-Tudorache a fost prima mutată-n „Mac". Ea jurist, el lucrează în marketing. „Înainte stăteam la două camere. Eram deja însărcinată cu fetiţa-n opt luni când ne-am mutat", îşi aminteşte Dana.

Au vrut să se mute mai întâi în Panorama, un alt complex rezindenţial a cărui construcţie a rămas însă în stare de şantier: „În iunie 2009 ne-am gândit, iar peste două luni ne-am mutat, pentru că venea bebiţa-n septembrie". Au fost primii veniţi în bloc şi au locuit o lună şi jumătate singuri, până când s-a mutat următoarea familie.

„Avem un bloc numai pentru noi", se amuza Decebal, soţul Danei. Din acest motiv, imobilul nu este echilibrat termic. „Poate când se va ocupa, măcar în proporţie de 50%, va fi altceva", speră Dana.

Fiecare bloc are centrală proprie, iar în „Mac", aceasta merge la capacitate maximă, cât pentru 80 de familii, câte ar trebui să locuiască aici. „Dar noi suntem 15, iar cineva trebuie să plătească şi pentru asta", zice Decebal.

În decembrie 2010, cei doi speră să fie măcar 20 de apartamente în bloc locuite. „Iarna asta au fost locuite doar opt apartamente, iar temperatura a fost sub 20 de grade, deşi caloriferele mergeau la maximum. Intram în casă şi ne mai puneam ceva pe noi. Eu încălzeam aşa alţi patru vecini, care nu existau", a mai completat Dana.

Dezavantajele vieţii într-un bloc nou

„Ne-am propus să facem într-o zi cât alţii într-o lună", se amuză Dana amintindu-şi cum a rezolvat problema cu utilităţile. Deşi se mutaseră, dezvoltatorii nu voiau să le dea drumul la lift, deoarece erau singurii de pe scară.

„Le tot explicam că nici măcar pentru mine nu e, ci pentru soţia care este gravidă-n ultima lună. Am plecat de la bloc fără lift special pentru asta. Plus că a avut şi o sarcină cu complicaţii", explică Decebal. Au cedat mai greu faţă de compania de electricitate, cu care au reuşit să rezolve lucrurile.

„Ăsta e dezavantajul cel mai mare când o iei de la început, într-un bloc nou. Deşi aveam toate hârtiile pregătite, în acea perioadă se făceau modificări în sistemul de lucru de la Electrica şi ne tot amânau pentru o bifă lipsă. Asta până a mers Dana la ei şi efectiv le-a pus burta pe masă şi le-a zis: «Eu nasc în câteva zile, vreau curent!». Imaginează-ţi că era vară şi noi nici frigider nu aveam", îşi mai aminteşte soţul acesteia.

650 de lei, minimum la întreţinere

Plata întreţinerii i-a adus pe unii în pragul disperării: pe timp de iarnă, au ajuns să plătească până la 1.200 de lei, dar o medie ar fi de 650 de lei pe lună, în restul anului.



Sursa

31 May 2010